Salut pe toți cititorii blogului meu! După cum am promis, articolul de azi îl voi dedica uneia dintre cele mai mari probleme ale mele. Iar mai exact, soluției sale, neașteptate și eficiente.
După cum știți, am deja peste 40 de ani. Am o familie excelentă, iar eu, ca și până acum, mă ocup cu ceea ce-mi place și mă bucur de viață. Dar, cum n-ar fi, organizmul se uzează, încet, dar sigur. Și, practic, jumătate de an în urmă m-a lovit o boală, care deranjează, probabil, pe fiecare a treia persoană de vârsta mea. Numele ei este hipertensiunea. Eu cred că o să vă fie interesant să aflați cum am scăpat de această boală, o dată și pentru totdeauna.
Vorbind din punct de vedere științific, motive pentru apariția hipertensiunii sunt peste o sută. În codul meu genetic totul mă predispunea la asta – tata și mama deja au suferit câte un atac vascular cerebral. Și, în tinerețe, eu mi-am cam distrus considerabil sănătatea, lucrând în fabrică. De aceea, când mi-am descoperit acest diagnostic îngrozitor, nu m-am mirat prea tare. Dar îmi era frică.
De fapt, multe persoane subapreciază influența hipertensiunii asupra vieții omului. Și voi, stimați cititori, puteți considera că aceasta nu vă interesează și puteți închide pagina blogului meu. Dar numai imaginați-vă: o anume persoană cunoscută poate pur și simplu să dispară. Într-o clipită. Bineînțeles, nu dea Domnul! Eu știu despre ce vorbesc. Când atacul vasccular cerebral i-a atins pe părinții mei, a fost întradevăr îngrozitor. Până astăzi mă închin în fața profesionalizmului medicilor noștri pentru faptul că au reușit să-i salveze. Iar apoi s-a început: nopți de nesomn, zeci de mii de lei, plătiți pentru reabilitare...
…Practic, jumătate de an în urmă am început să simt o slăbiciune ușoară. La început nu i-am acordat atenție, dar peste vreo lună am decis să mă adresez totuși la clinică. S-a dovedit că îmi saltă tensiunea. Următoarele două luni n-am lăsat tonometrul din mâini – indicii creșteau treptat și au ajuns la 200/120. În vremea aceea mă simțeam ca o legumă adevărată (cum se zice acum, la modă). Am chemat medicul. Diagnosticul: ”hipertensiune”. Stadiul al treilea.
Se spune că frica are ochi mari. Dar nu în acest caz. Nu voi descrie ce simțeam, stând culcată la spital. Nu dea Domnul să ajungeți în stare de pre-atac vascular cerebral!!! E înfiorător...
Am stat la spital în jur de o lună. Toate încercările medicilor de a readuce tensiunea la valorile ei normale – 125/80 – erau în zadar. Tonometrul arăta 170 pe 110, și acestea erau cele mai bune rezultate ale mele în acel moment. Au decis să mă externeze, deoarece nu mai era o amenințare gravă pentru sănătate. Mi-au prescris un morman de medicamente: conform rețetelor trebuia să plătesc cam două salarii de-ale mele! Și când deja mă pregăteam să plec, s-a apropiat de mine una dintre surorile medicale.
Fata, șovăind puțin, mi-a povestit despre un preparat, cu care, cică, ar fi vindecat-o de hipertensiune pe mama sa. Se numea ”ReCardio”. Și, bineînțeles, mi-a recomandat să-l încerc.
Dacă sincer, nu aveam nici un fel de suspiciuni pentru spusele ei. Mai întâi, despre acest preparat nu auzisem niciodată. În al doilea rând, el pur și simplu nu este în farmacii: poate fi procurat doar de pe site-ul oficial. Iar în comerțul prin internet eu n-am avut niciodată încredere.
Venind acasă, am decis să mă sfătui cu soțul. Ne-am uitat pe rețete, am calculat pierderile. Desigur, atunci când miza este propria viață, este prostește să economisești. Dar eu hotărâsem ferm să trăiess cât mai mult, iar cu asemenea cheltiueli toată existența ulterioară se prevedea cam sumbră. Am intrat pe site, am citit despre ”ReCardio”. Și brusc, am luat decizia să-l comandăm.
Nu voi enumrea aici toate proprietățile preparatului. Cui îi este interesant poate să citească pe site. Voi remarca doar că această soluție este orientată spre scăderea tensiunii arteriale pe cale naturală. Adică, fără efecte secundare.
Producătorul promitea o vindecare completă după un curs de tratament, adică după 30 de zile.Cât n-ar fi de straniu, dar deja după prima săptămână de administrare m-am simțit mai bine. Mai întâi am crezut că e autosugestie. Dar eu de la bun început eram pornită să fiu sceptică! În fine, am decis că voi lua ”ReCardio” în continuare, iar tensiunea încă n-o voi măsura.
Mi-a ajuns răbdare doar pentru trei săptămâni. Fără să mai aștept sfârșitul cursului de tratament, eu, pe ascuns de soțul meu, am luat tonometrul și mi-am măsurat tensiunea. Mi-am reținut răsuflarea și... am văzut 125 pe 85!!! Mai n-am leșinat...
… Rețetele medicului de la clinică stau și acum în sertarul mesei. Iar “ReCardio”, cumpărat la sfatul timidei surori medicale, stă la loc de cinste. Ca o amintire a răsunătoarei mele victorii în lupta cu hipertensiunea.
Dragii mei cititori! Dacă printre voi sunt și cei, care încă mai luptă cu hipertensiunea, folosiți metoda mea de vindecare de această boală. Cine știe, dar dacă vă ajută și vouă? Vă doresc noroc, dragii mei, și să vă dea Dumnezeu sănătate!
Autor: Viorica Mihail
0 comentarii: